Hepatita C - Efectele secundare ale terapiei cu interferon | ultimele informaţii, ciroză, Cruce, romanisme

Efecte secundare

La peste jumătate din cei trataţi cu Interferon şi Ribavirină se constată o serie de efecte secundare. Este greu de spus cât de puternice vor fi, de acea este bine să nu planificaţi pe timpul tratamentului examene sau schimburi de locuinţă, şamd.

Posibile efecte secundare :

stări gripale
febră
depresii
frică
insomnii
dureri osoase
lipsa poftei de mâncare
pierdere în greutate
diaree
căderea părului
modificări ale epidermei
mâncărime
tablou sanguin modificat
scăderea capacităţii de muncă
funcţionarea defectuasă a tiroidei
tuse
probleme în respiraţie...

În cazul apariţiei efectelor secundare luaţi neapărat legătura cu doctorul care vă poate recomanda medicamentele ce pot duce la diminuarea acestor efecte nedorite sau doza medicamentoasă trebuie redusă.

Gândiţi-vă că unele simptome pot apărea fără a avea legătură cu hepatita C sau tratamentul şi de aceea trebuie întotdeauna consultat medicul.

Efecte secundare persistente

Literatura este destul de săracă în privinţa efectelor secundare de durată consecutive tratamentului cu interferon. Am ales pentru sublinierea posibilităţii acestora un pasaj din cartea
Dialog Hepatita C, 100 de întrebari - 1000 de raspunsuri
(ISBN_10 313133391x)

a renumitului Prof. Dr. Stefan Zeuzem :

Cele mai multe efecte secundare din timpul tratamentului dispar după terminarea acestuia. Efectele secundare permanente se constată mai ales când terapia se întrerupe prea târziu sau nu este modificată la timp (în cazul apariţiei de efecte secundare grave). Dar chiar în cazul întreruperii precoce a tratamentului se pot constata leziuni permanente. De obicei este vorba de hiper- sau hipo- tiroidă sau forme grave de Amaurosis, consecinţă a unei retinopatii grave. Apoi se constată apariţia diabetului sau o funcţionare proastă renală cu apariţia de polineuropatii. Bolile autoimune demascate de tratamentul cu interferon se pot ameliora dupa terminarea tratamentului dar pot şi persista. Totusi putem concluziona că riscul unor afecţiuni de durată este redus în cazul unui tratament necontraindicat şi al controlului regulat în timpul tratamentului