Alimentaţia
În bolile cronice, ficat gras, ciroză, se recomandă ca şi la populaţia sănătoasă, o alimentaţie completă uşoară. Se v-a ţine cont de intoleranţa la anumite alimente, care poate apărea mai ales în fazele acute a hepatitelor virale. În alimentaţie se va ţine cont că pe lângă boala de bază (hepatita, steatoza) supraponderalitatea poate accelera evoluţia cirozei. Cauzele ficatului gras, pe lângă supraponderalitate, pot fi diabetul, sau consumul de alcool (chiar o cantitate mică de alcool poate dăuna grav în boala hepatică)
Bolnavii de ficat fără ciroză trebuie să-şi reducă greutatea (dacă aceasta este peste cea normală) lucru care funcţionează numai prin reducerea cantităţii de alcool consumate. O sticlă de bere conţine energie de 300kcal, ceea ce reprezintă un sfert din cantitatea totală zilnică necesară (cca 1200 kcal este cantitatea totala zilnică maximă în cazul unui regim de slăbire)
La bolnavii cu ciroză supraponderali nu poate fi întotdeauna recomandată reducerea greutăţii. Trebuie ştiut că în cazul reducerii de calorii există riscul de a se reduce masa musculară şi nu grăsimea. De asemenea creşterea în greutate poate fi datorată ascitei, sau unei funcţionări defectuoase renale (edeme) care nu pot fi contracarate prin reducerea aportului caloric. În astfel de cazuri trebuie consultat un nutriţionist. Scopul nu este doar reducerea greutăţi, cât mai ales evitarea unei alimentaţii cu carenţe, mai ales în aportul de proteină. Păstrarea masei musculare este foarte importantă, de aceea se recomandă miscarea de durată cu intensitate moderată.
Scopurile dietetice în ciroză sunt în general: -îmbunătăţirea funcţiei hepatice prin alimentaţie optimală (excludera alcoolului!) -evitarea sau tratarea unei eventuale encefalopatii -contacararea complicaţiilor cirozei: ascita, edemele, sângerarea varicelor esofagiene
Pacienţii cu ciroză avansată prezintă lipsa apetitului (anorexie) şi foarte rar îşi acoperă necesarul de energie şi proteine, consecinţa fiind o pierdere continuă în greutate. Când alimentaţia de care vorbeam (completă, uşoară) nu este suficientă trebuie adugat un coctail de substanţe necesare care poate fi băut.
Alte măsuri trebuie luate în cazul prezenţei encefalopatiei hepatice (intoxicarea creierului din cauza ficatului). Aicea aportul crescut de proteină duce la creşterea amoniacului în intestin favorizând encefalopatia. Dieta trebuie să reducă cantitatea calorică fără să scadă sub necesar cantitatea de proteină. Funcţie de cât de puternică sau nu este encefalopatia, cantitatea de proteină poate varia de la 60g/zi până la 25-30g/zi. S-a constatat de asemenea că proteina din carne sau peşte are un efect negativ mai puternic în encefalopatie decât proteina vegetală (de ex. fasole) care produce mai puţin amoniac. Proteina mai poate fi administrată seara sub formă de granulat. Important este ca fiecare pacient să ştie care este cantitatea de proteină care nu-i dă semne de intoxicare la nivelul central sau stări de somnolenţă.
La pacienţii cu ciroză şi ascită sau acumulări de apă în picioare (edeme) este necesară o reducere a cantităţii de sare şi apă consumată. Cantitatea de sare este de 3g/zi (în mod normal alimentaţia obişnuită conţine 15-20g de sare/zi. Dacă se reuşeste această reducere , rezultatul este atât de spectaculos încât adesea se pot reduce medicamentele sau numărul de puncţii abdominale pentru extragera lichidului de ascită. Cantitatea de apă trebuie redusă la un litru pe zi doar la recomandarea medicului şi când în sânge Sodiul ajunge la 132 nmol/litru.
Studii noi au aratat ca produsele probiotice influenţează pozitiv flora intestinală la pacienţii cu ciroză şi ascită întârziind sau evitând apariţia encefalopatiei. Deocamdată aceste produse probiotice folosite în studii nu se găsesc în comerţ.
Sportul
În timp ce pentru pacienţii cu hepatită virală în fază acută nu este recomandat sportul, în cazul celor în faze cronice sau cu ciroză încă nu se cunosc prea multe. Se recomandă evitarea eforturilor în cazul valorilor hepatice crescute. În cazul hepatitei c s-a constatat în unele cazuri o acutizare a inflamaţiei hepatice, de aceea trebuie evitate eforturile mari.
La pacienţii supraponderali bolnavi cronici de ficat , reducera moderată a greutăţii şi sportul a îmbunătăţit valorile hepatice precum şi calitatea vieţii.
Un caz special sunt bolnavii care au probleme cu articulaţiile ca urmare a hepatitelor virale, hepatitei autoimune. Aceştia trebuie să evite eforturile de durată şi să practice mişcare are favorizează ritmul cardiac, respiraţia (înotul de ex.)
Traducere după materialul publicat in revista Lebenszeichen/Sonderheft, din decembrie 2015, de Prof. Dr.med. Christoph Reichel