Impressum

Transmiterea bolii se face prin sînge. Infestarea prin alte secreţii nu-i foarte probabilă deoarece concentraţia virală este prea mică dar nu poate fi complet exclusă.

Ca să aibă loc o infectare virusul trebuie să ajungă în circulaţia sanguină direct sau printr-o rană .

În continuare, cele mai cunoscute căi de infectare şi grupurile cu risc sporit :

Transfuziile sanguine şi produsele din sînge: persoanele care au primit sînge înainte de 1991 trebuie să-şi facă testul pentru hepatita C şi de asemenea cei care au primit produse din sînge înainte de 1991 (de ex. hemofilicii) . Testul pentru hepatită se face abia din anul 1991, de aceea exista înainte de această dată o "hepatită post-transfuzională" care în esenţă nu este / era de obicei altceva decît Hepatită C. Tot din acest an se testează donatorii de sînge şi produsele din sînge, astfel că astăzi există o siguranţă relativă. Riscul de infecţie cu virusul hepatitei C în urma unei transfuzii este de 1 la 1 milion. Siguranţă absolută nu există din cauza aşa numitei "ferestre de diagnostic" (timpul dintre infestare şi cel mai devreme posibila determinare în sînge).

Pacienţii care fac hemodializă (spălare de sînge, rinichi artificial) au un risc crescut de imbolnăvire.

Folosirea în comun a acelor, siringilor de către consumatorii de droguri intravenoase. Această grupă are o rată de infecţie de 90% şi este calea de transmitere cea mai des întîlnită în infecţiile noi. La f. multe prim-diagnostice de astăzi este vorba despre o infestare veche ca urmare a unei transfuzii, a unei înţepături accidentale la personalul medical, samd. Deci nu toate infecţiile descoperite acum sînt urmare a consumului de droguri. Adesea pacientul are boala de peste 10 ani dar nu a fost diagnosticat pînă acum.

La deţinuţi, între care se găsesc mulţi dependenţi, sînt evidenţiaţi 12,5% cu hepatita C.

La dependenţii de droguri i.v. şi la pacienţii cu hemofilie s-au înregistrat adesea infectii duble fie cu virusul hepatitei B, fie cu cel al SIDA. O suprapunere a HCB sau HIV peste hepatită C conduce la o prognoză nefavorabilă.

Grup cu risc sporit este şi personalul medical care vine în contact cu sîngele infestat.

Transmiterea virusului de la mamă la făt este mult mai rar întîlnită decît în hepatita B. Rata de risc este de 3- 5 % , funcţie mai ales de viremia mamei. Transmiterea este posibilă atît în timpul celor 9 luni de sarcina cît şi la naştere. Nu există pînă acum argumente, că prin cezariană s-ar reduce riscul de infestare şi ca atare cezariana nu este recomandată pentru evitarea riscului.

Transmiterea în timpul alăptării este şi ea teoretic posibilă , viremia mamei avind de asemenea un rol important. Se recomandă însă cel mai ades alăptarea (a fost contraindicată pînă în anul 2001).

Tatuajele, piercingul: deocamdată nu-i foarte clar care este rolul acestor proceduri în răspîndirea bolii; dar fiindcă aceste manopere sînt făcute în general de personal fără o pregătire medicală, trebuie urmărită atent repectarea măsurilor de igenă. Mare atenţie la folosirea acelor şi instrumentarului care trebuie să fie de unică folosinţă.

Aparat de bărbierit, forfecuţă, periuţă de dinţi : principial boala se poate transmite cînd există sînge pe astfel de instrumentar. De aceea aceste instrumente trebuie să fie personale şi nu comune, eventual cele ale bolnavului să fie păstrate separat.

Transmiterea sexuală este posibilă dar foarte rar întîlnită, nejucînd un rol important în transmiterea bolii . Riscul este de maxim 2-3% (partener monogam) şi de 4-6% pentru persoanele cu mai mulţi parteneri sexuali.

Important !
După vindecarea de hepatită C, rămîne riscul unei noi infestări. Hepatita C nu dă imunitate, aşa cum se cunoaşte de la alte boli.