hepatita-c.net

 

   Home

   Flash news

   Căi de transmitere

   Diagnostic

   Tratament

   Efecte secundare

   Psihic

   Familie/Prieteni/Colegi

   Referate / Expuneri

   Alternative

   Alternativa crucii

   Din experienţa bolnavilor

   Jurnal de tratament fără interferon    11.12.2014  

   Jurnal de tratament fără interferon II    06.12.2014  

   Realităţi naturiste neplăcute

   Parteneri

   Contact

   Impressum

Tratamentul în hepatita C
   


Tratamentul în hepatita C
 

  Scopul terapiei:

  • Eliminarea virusului
  • Normalizarea transaminazelor
  • Reducerea inflamaţiei hepatice
  • Frânarea procesului de fibrozare

Decizia de a face sau nu tratamentul trebuie luată individual pentru fiecare pacient.

Se discută foarte aprins dacă tratamentul este necesar în toate cazurile. Ideal ar fi ca boala să fie eradicată prin vindecarea tuturor pacienţilor şi ca atare, lipsa unei surse de infectare.

Dar acest ideal nu-i posibil, aşa cum nu-i posibil să fie fiecare pacient tratat. Nu la fiecare pacient tratamentul este necesar sau posibil şi nu fiecare infecţie cu virusul hepatitei c conduce obligatoriu la afectarea gravă a ficatului.

Din păcate, până acum nu există criterii sigure care să stabilească evoluţia bolii la fiecare pacient funcţie de anumiţi parametrii. Întrebările care se cer de la sine sînt aşadar : cine şi de ce are nevoie de tratament ? De aceea este nevoie să cunoaştem evoluţia unei hepatite acute sau cronice, iar împreună cu doctorul specialist, funcţie de particularităţile fiecăruia să se decidă dacă se face sau nu tratamentul specific.

Se recomandă însă să fie trataţi cât mai mulţi bolnavi, în special cei tineri ar trebui (când e posibil) să facă întotdeauna tratamentul. Recomandarea ca cei cu transaminaze normale să nu primească tratament fiindcă în acest caz hepatita nu evoluează, nu mai este susţinută ştiinţific.

  Profesorul Zeuzem spunea :

"Transaminazele normale nu trebuie să fie criteriu de neîncepere a tratamentului. Decizia trebuie luată după alte criterii: după simptomatică, după riscul evolutiv, după factorii de risc ai fiecărui pacient în parte, după condiţiile sociale în care trăieşte (stigmatizare, pericol de contaminare pentru ceilalţi, şamd.)
Terapia este recomandată de exemplu pentru o tânără femeie cu transaminaze normale care îşi doreşte copii. Nu se poate risca amânarea tratamentului, riscul infestării soţului şi al copilului. Sau la un bărbat de 45 de ani cu transaminaze normale şi fibroză evoluată, terapia este clar recomandată. Nu se poate aştepta să apară ciroza... "

 


Medicamente
 

  Interferon

Descoperirea interferoanelor a deschis o eră nouă în lupta cu viruşii. Interferonul este o proteină proprie care la un atac viral este pusă de organism în libertate şi direcţionează procesul de apărare. Ca medicament, interferonul este un produs genetic.

La început a fost folosit singur, fără rezultate spectaculoase. De cîţiva ani, el se administrează împreună cu Ribavirina, rezultatele îmbunătăţindu-se semnificativ. Actual se folosesc Interferoanele pegilate care dau o concentaţie mai ridicată şi de durată în sânge (respectiv în cazul Consensus-Interferon o acţiune mai puternică.

Consensus-Interferon (CIFN) nu este un interferon natural.

Interferonul alpha 2a sau 2b există la fiecare din noi în organism, Consensus-Interferon nu.

Peg-Interferonul se administrază o dată pe săptămână. Doza este la Peg-Intron funcţie de greutate ; la Pegasys de 180 mcg.

  Ribavirina este substanţa activă din RebetolR und CopegusR.

Ribavirina este un inhibitor viral, şi se administrează în Hepatita C doar împreună cu interferonul, doza fiind funţie de greutatea corporală.

  Boceprevir inhibitor de protează se foloseşte doar împreună cu interferonul şi ribabirina.

  Telaprevir inhibitor de protează se foloseşte doar împreună cu interferonul şi ribabirina.

 


Terapia standard
 

În hepatita acută

După datele mele nu se foloseşte interferonul în hepatita acută C, cu toate că ar trebui, ţinând cont că 80% din hepatitele acute se cronicizează. De asemenea, punctele de vedere în privinţa tratamentului hepatitei C acute sunt diferite, mulţi aşteaptă vindecarea spontană care se produce în proporţie de 20 - 40 % (rar este hepatita C diagnosticată în stadiul acut şi de aceea datele sunt diferite.)

Studiile arată însă că un tratament cu interferon în hepatită acută se termină mai întoteauna prin vindecare.

În hepatita cronică

Dacă infecţia este mai lungă de 6 luni, se vorbeşte de hepatită cronică. La ora actuală, tratamentul standard in hepatita cronică este cel cu Interferon peghilat şi Ribavirină.


Genotip 1+ 4
Terapie peste 48 de săptămîni

Genotip 2+ 3
Terapie peste 24 de săptămîni

Răspunsul la terapie

Nu există posibilitatea prin care să poată fii prevăzut răspunsul la terapie. Factori importanţi sunt însă cu siguranţă genotipul şi încărcătura virală.

Factori care conduc, după Prof. Zeuzem, la vindecare :

  • Genotyp 2 sau 3
  • Încărcătura virală iniţială redusă
  • Lipsa fibrozei sau fibroză redusă
  • Boală recentă
  • Tinereţea
  • Valoarea redusă a gammei GT
  • Transaminaze ridicate
  • Greutate corporală mică

Terapia standard nu se recomandă la :

  • Ciroză avansată
  • Boli autoimune
  • Psihoză şi depresii grave (posibil eventual sub tratament psihologic)
  • Anemie trombocitară gravă şi
  • Leucocitopenie (eventual reducerea dozei sau tratament de îmbogăţire a sîngelui)
  • Sarcină
  • Boli coronare
  • Malignoame
  • Boli grave
  • Epilepsie (eventual terapia adaugată celei făcute de neurolog)
  • Alcoolism sau dependenţă de droguri
  • Supraponderali (nu răspund la tratament)
 


Terapia triplă
 

Despre terapia triplă Interferon + Ribavirină + Telaprevir sau Interferon + Ribavirină + Boceprevir puteţi citii "aici".

 


Terapia fara interferon
 

La sfârşitul anului 2014 în doar 5 ţări ale lumii s-a pornit terapia fără interferon, orală, cu peste 90% şanse de vindecare şi efecte secundare minore. Singura problemă sunt costurile în jur de 33 000€ pe lună.

Pentru terapia genotipului 1 (pe care-l au majoritatea românilor) schemele de tratament aprobate (deocamdată doar) în Germania sunt următoarele:

  • Declatasvir + Sofosbuvir (12 sau 24 de săptămâni)
  • Simeprevir + Sofosbuvir (12 săptămâni) doar în cazuri limită şi când pacientul nu suportă interferonul
  • Sofosbuvir + Ribavirină (24 săptămâni) doar în cazuri limită şi când pacientul nu suportă interferonul
 
 
Web-Design (C) Helmut Graeser - Ludwigshafen, Germany